|
"Nu te socoti singur întelept.." (Proverbe 3:7)
Un membru al parlamentului îsi duse fiica de 8 ani să viziteze Westminster Abbey. Măretia acestei clădiri o izbi pe fetită. în timp ce privea în sus la coloane si studia frumusetea si grandoarea lor, tatăl ei spuse: "Draga mea, la ce te gândesti?" Ea răspunse: "Tată, mă gândeam cât de mare pari acasă si cât de mic pari aici". Prezenta lui Dumnezeu are în ea un fel de a ne smeri. Si este bine, pentru că atunci când ne golim de noi însine, Dumnezeu are la îndemână un vas folositor. Biblia este plină de exemple de oameni care au făcut asa. În Evanghelia sa, Matei îsi pomeneste numele doar de două ori. De fiecare dată se numeste vames. În lista apostolilor, el îsi alocă locul opt. Ioan nici măcar nu-si pomeneste numele în Evanghelia sa. Cele 20 de aparitii ale numelui "Ioan" se referă la Ioan Botezătorul, Ioan se supranumeste simplu "celălalt ucenic" sau "ucenicul pe care îl iubea Isus". Luca a scris două dintre cele mai importante cărti din Biblie, dar nicicând penita lui nu a scris numele lui. Pavel, autorul cel mai prolific al Bibliei, s-a referit la sine însusi drept "..nebun.." (2 Corinteni 12:11). El s-a numit de întocmai "..cel mai neînsemnat dintre apostoli.." (1 Corinteni 15:9). Iar cinci ani mai târziu a pretins că este "..cel mai neînsemnat dintre toti sfintii.." (Efeseni 3:8). În una dintre ultimele lui epistole el s-a referit la sine drept "cel mai mare dintre păcătosi" (vezi 1 Timotei 1:15). Pe mărime ce a îmbătrânit, eul său s-a micsorat. Regele David nu a scris nici un psalm care să glorifice victoria lui asupra lui Goliat ci a scris un psalm public de pocăintă prin care si-a mărturisit păcatul cu Batseba (vezi Psalmul 51). Deci, cuvântul pentru astăzi este "fii smerit"! _________________ Filipeni 4:13 Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
|